New Look - De 17 ani servim cafea

17 ani de cafea, de pizza și bunătăți tradiționale românești

La început

Crâșmarul și crâșmărițele [26 dec '97]

 În anul 1996 s-a deschis prima pizzerie din micul orășel Câmpulung Moldovenesc din Bucovina: Restaurant New Look. La fel ca și orașul, pizzeria era destul de mică, dar design-ul cochet pentru acea perioadă atrăgea tineretul care se bucura de mesele cu "separeu" și banchete sau de cele înalte, mai speciale.

Pot să spun că am un numar uriaș de amintiri despre acest minunat loc apărut pe vremea când aveam 4 ani. Petreceam acolo ore în șir cu mama - care s-a ocupat de tot ceea ce însemna "viața" unui restaurant - și chinuiam orice ospătar sau bucătar care încerca să își facă meseria. Eram absolut fascinata de agitația din jurul meu, de lucrurile pe care le făceau oamenii acolo, dar mai ales de atenția pe care o primeam - vă dați seama că nu o primeam fiindcă eram o personalitate deosebită, dar eram totuși fiica patronilor, o neastâmpărată de doar 4 ani.

Pe măsură ce a trecut timpul, New Look-ul a devenit un simbol al orașului, având cea mai bună pizza, cea mai bună ciorbă rădăuțeană și pot să spun acum (după ce am crescut :)) că și cafeaua este la fel de bună. Atmosfera a devenit din ce în ce mai familiară și s-a format o clientelă tânără, dornică de noutăți, relaxare, muzică bună și o mancare pe măsură.

Obișnuiam să mă plimb prin "sală" și să îi observ cum se distrează - elevi de liceu, oameni cu slujbe și rutină fixă, familii cu copii - toți deopotrivă antrenați de vesela echipă de ospătari. Distracția era la fel de mare și în "culise" pentru că eu le ajungeam doar până la genunchi tuturor și deci aveam un avantaj foarte mare care de obicei consta într-o forma de atenție nu neapărat pozitivă: priviri încruntate, mici amenințări voalate... cred că mi-am auzit numele strigat de mai multe ori decât orice copil obișnuit. Nu după mult timp mi-am și căpătat numele de "monstruleț" - ca rezultat al faptului că reacția la diversele activități pe care le desfășuram era ceva de genul: "Luați-o de aici!!!!!" - drept pentru care în prezent, când mă întâlnesc cu cei care făceau parte din vechile echipe, nu sunt sigură cum ar trebui să mă port (ca monstrulețul care eram sau ca monstrulețul din prezent?! :))).

Îmi amintesc cum la început bucătăria era cât se poate de mică și de abia încăpea un singur om acolo cu toate ustensilele necesare (cuptorul de pizza, blatul, un aragaz, chiuveta, frigiderele și celelalte locuri în care eram amenințată că voi ajunge "dacă nu te astâmperi"). În sală, situația era invers: era mult loc, era destul spațiu cât să încapă toată lumea: echipa de ospătari/barmani, clienții, patronii și chiar eu cu năstrușniciile mele. Era destul loc și pentru dans, dacă se organizau petreceri.


Eram și încă sunt fascinata de emblema restaurantului: doi bețivi sprijinindu-se de un felinar, unul cu o sticlă în mână, iar celălalt cu un pahar - având mereu sentimentul de libertate și distracție atunci când o privesc. Mă fascina totul chiar și numele restaurantului.

Cred că am întrebat de vreun milion de ori "De ce se cheamă așa (New Look)?". De fiecare dată răspunsul mă nemulțumea:  "Pentru că e ceva nou, modern." Nu am înțeles decât după vreo 10 ani că semnificația era alta.

Acum micul restaurant nu mai are o bucătărie la fel de mică, iar echipa de 4 persoane s-a transformat într-o echipa de 8 și pot să vă spun cu cea mai mare bucurie că, dacă mergeti acolo dimineața la cafea, cei 4 băieți de la bar vă vor înveseli ziua... "cât ai zice pește" ! Acest motiv și numai acesta, dacă vreți, fără să luăm în calcul faptul că servesc o cafea foarte bună, este suficient să vă doriți să mergeti acolo să beți cafeaua.

După cum arată și numele său, s-a modernizat și acum are, într-adevar, o față nouă. Sau mai bine spus, încă o față nouă. Acum este și mai vizibil caracterul rustic, e decorat cu tablouri, lumânărele, mici antichități și o vedere frumoasa a Câmpulungului de pe la 1800. Meniul este mult mai divers, sunt mai multe locuri; întregul design este diferit, însă atmosfera s-a păstrat: aceeași lejeritate, relaxare, calm și veselie plutește în jurul întregului loc. Chiar și atunci când între bar și bucătărie a existat tensiune (cum se întâmplă în orice banal teamwork), de la mese nu s-a simțit niciodată acest lucru sau, dacă s-a simțit, a avut un caracter aproape ludic.

Meniul este foarte divers, dar chiar și așa, mama (una dintre cele mai cretive persoane pe care le cunosc) adaugă mereu lucruri noi, fiecare petrecere are meniu personalizat și  participanții se bucură de un aspect original și modern.

Dar să nu uităm de... CAFEA !!! 

 Cappuccino cu frișcă și marshmallow - de iarnă :)

Caffe latte cu marshmallow :)

În fiecare vacanță eu voi fi prezentă în locul copilăriei mele, iarna în interior și vara, în separeul de pe terasă, acolo unde răsare soarele - bineînțeles în compania unei cafele fierbinți, a părinților mei, a echipei și a amintirilor întotdeauna vii - de pe trotuarul din fața restaurantului - unde îi strigam mamei cu disperare "mami nu mă lăsa" când încerca să îmi facă o fotografie, din interior - unde împătuream șervețele/desfăceam șorturi, sau de când m-a ars soarele pe nas și pomeți, iar Dana (una dintre cele mai dragi ospătărițe din toate timpurile) mi-a pus smântână să scap de usturime.

Mulțumesc tutror celor care au contribuit la dezvoltarea acestui loc, care au fost prezenți pe măsură ce a devenit ceea ce este acum, pentru implicare, efortul depus, veselia adusă, amintirile. Pentru mine, acest loc este nemuritor. Nu pot să îmi imaginez cum ar fi să nu mai existe și cred cu tărie că acest lucru nu se va întâmpla prea curând, iar cei 17 ani de activitate fac dovada faptului că New Look-ul e plin de viață și vă așteaptă să vă dăruiască același lucru pe care l-am primit și eu: pasiune (pentru restaurante, pentru locații frumoase, pentru cafea și nu în ultimul rând, pentru viață).

[ [EMA], Dan, Daniela, Dorin, Cosmin, Lenuta, Maria, Simona, Cristina, Sorina, Alina, Mihaela, Bella, Marioara, Cristina, Ionut, Costel, Alexandru, Maria, Vasi, Marius, Fane]

Poate că veți descoperi unele greșeli, dar fiindcă e prima dată când scriu despre acest lucru m-a încercat o emoție puternică și rândurile s-au așternut pe nerăsuflate. Fără să-mi dau seama, m-am trezit cu un număr foarte mare de amintiri în minte, iar selectarea lor s-a desfășurat cu un grad relativ-crescut de dificultate. :)