In fiecare an, in noaptea Invierii obisnuiam sa merg sa aduc lumina, bineinteles, ca orice crestin serios (wink!) si astfel ajungeam destul de tarziu acasa pentru a ma trezi din nou in jur de ora 5 sa il insotesc pe bunicul meu cu pasca la sfintit (norocul meu este acela ca locuiesc la doi pasi de Biserica orasului). Drept urmare, se anunta o dimineata in care nu aveai alta alternativa decat sa dai ochii cu o adevarata "morocanoasa".
Spre surprinderea mea, de Paste, lucrurile nu au stat asa niciodata (sau cel putin, au fost rare ocaziile); desi dormeam putin, ma trezea o minunata aroma de cafea si un soare stralucitor inveselea camerele noastre de la etajul cinci. Pur si simplu nu aveai cum sa rezisti unei schimbari abrupte de dispozitie. Ce se intampla de fapt?! Ei bine... nu e un mister. Tata este o persoana... "matinala" - e putin spus. Bietul soare nici nu apuca sa se arate atunci cand se trezeste el. Si nu numai ca se trezeste dimineata, dar e si un mare bautor de cafea.
De ce mi-am amintit asta tocmai ieri? E destul de simplu. Pentru ca era o dimineata foarte frumoasa, nu era prea cald, dar ma trezisem cu un soare aproape nalucitor deasupra capului (ceea ce m-a si facut sa visez ca faceam fotografii pe banda rulanta, urmarind blitz-urile cum dansau prin incapere) si eram nerabdatoare sa beau o cafea. Lipsea mirosul de cafea. A lipsit si in dimineata de Paste (sau cel putin asa am crezut).
Anul acesta am sarit peste slujba de Inviere si am adormit undeva in jur de ora 10, in timp ce sora mea se uita la o animatie langa mine. M-am trezit dupa vreo 13 ore, mai ametita decat eram atunci cand am adormit. Cand m-am hotarat sa parasesc totusi patul (care arata atat de bine in orice dimineata) si am ajuns in salon, inainte de orice mama m-a intrebat: "simti mirosul de cafea?", iar eu foarte confuza, am raspuns "cum as putea sa miros cafea, daca nu ati facut cafea?". De abia dupa ce mi-a aratat filtrul si a zambit am inceput sa imi pun semne de intrebare. AVEAM NASUL INFUNDAT. Si astfel s-a ajuns la tragedie - anul acesta Pastele nu a mirosit a cafea si nici soarele nu s-a obosit sa straluceasca prea mult - dintr-un oarecare motiv se pare ca ii placea mai mult sa stea in spatele norilor.
Cu toate acestea, nu am fost morocanoasa, am baut o cana maaare de cafea cu lapte si miere si am petrecut o zi frumoasa alaturi de familia mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu